A framantator funcționează pe același principiu ca frământarea aluatului acasă, dar folosește o forță mecanică imensă și structuri metalice sofisticate. Nu este doar o simplă „amestecare”, ci mai degrabă prelucrează materiale extrem de vâscoase pe care lingurile obișnuite nu le pot gestiona prin „frământare, stoarcere, tragere și rupere” repetate.
Iată o descriere detaliată a funcționării frământatorului:
1. Sistemul de bază „padel dublu”.
Camera frământatorului conține de obicei o pereche de palete metalice în formă de „Z” sau coadă de pește.
Rotire opusă: Aceste două palete nu se rotesc în aceeași direcție, ci mai degrabă se înfruntă și se rotesc în direcții opuse sau se rotesc cu viteze diferite.
„Pârghie” reciprocă: Acest design asigură că nu există puncte moarte în materialul din interiorul camerei; indiferent cât de vâscos este materialul, acesta va fi tras cu forța în golul dintre palete.
2. „Compresie” și „pliere” puternice
Când materialul este tras între cele două palete sau împins de peretele camerei:
Compresie: Forța mecanică imensă comprimă materialul strâns împreună, forțând componentele incompatibile să fuzioneze sub presiune.
Pliere: Pe măsură ce paletele se rotesc, materialul este întors și pliat în mod repetat. Ca și frământarea aluatului, straturile exterioare sunt pliate în straturile interioare, iar fundul este adus la suprafață.
3. Acțiune eficientă de „tundere”.
Acesta este cel mai important aspect al frământatorului.
Efect de rupere: Deoarece spațiul dintre palete și dintre palete și peretele camerei este foarte mic, materialul experimentează o forță de „smulgere” puternică (numită profesional forță de forfecare) atunci când trece prin aceste goluri înguste.
Descompunerea bulgărurilor: Această forță descompune complet orice bulgări nedizolvate sau bulgări de pulbere din material, făcând întregul amestec incredibil de neted și uniform.
4. Amestecare și „prelucrare” simultane
În timpul lucrului, frământatul efectuează adesea alte operații simultan:
Controlul temperaturii: „burta” mașinii (camera) este de obicei cu pereți dubli, permițând apă caldă sau rece să circule între straturi. Acest lucru permite încălzirea (pentru a înmuia materialul pentru o frământare mai ușoară) sau răcirea (pentru a preveni supraîncălzirea și deteriorarea) după cum este necesar.
Extracție în vid: Dacă există bule de aer în material, frământatul poate elimina și aerul în stare etanșă, rezultând un produs mai solid, fără goluri.
5. Separare finală și descărcare
Odată ce materialul este frământat uniform și neted:
Înclinarea și turnarea: Unele frământătoare înclină întreaga mașină pentru a turna „aluatul” frământat.
Extrudarea cu șurub: o altă metodă implică un șurub lung în partea de jos, similar cu o mașină de tocat carne, care extrude direct materialul frământat sub formă de bandă, cum ar fi stoarcerea pastei de dinți.
